Beauty and Health, Sanatate si Frumusete – Foreverlivingweblog.info

05 Noi, 2009

Iubiti animalele!

Posted by: greenfield In: Sanatate

"Când eram un c??elu? te binedispuneam cu n?zdr?v?niile mele ?i te
f?ceam s? râzi. Ziceai c? sunt copilul t?u, ?i indiferent de câte
perechi de pantofi ?i-am distrus ?i de câte perne am smotocit, am
devenit prietenul t?u cel mai bun. Ori de câte ori f?ceam vreo
n?zbâtie, îmi ar?tai degetul ar?t?tor ?i îmi spuneai: “Cum ai putut…?”,
îns? apoi te aplecai spre mine, m? rostogoleai ?i m? mângâiai pe
burtic?. Educarea mea a durat ceva mai mult pentru c? tu erai foarte
ocupat, îns? într-un final, împreun?, am reu?it. Îmi amintesc acele
nop?i în care m? strecuram lâng? tine în pat, ?i cu boticul lipit de
tine, î?i ascultam confiden?ele ?i visele secrete. Erau clipe în care
credeam c? via?a e perfect?. Împreun? f?ceam plimb?ri lungi, fugeam
prin parc, c?l?toream cu ma?ina, ne opream s? mânc?m împreun? o
înghe?at? (eu doar cornetul pentru c? “înghe?ata era rea pentru
c??elu?i”, îmi spuneai). Mergeam împreun? chiar ?i la mare…Cât mo??iam
eu la soare în timp ce te a?teptam s? te întorci acas? la sfâr?itul
zilei!

Treptat, ai început s? petreci tot mai mult timp la locul de munc?
?i în afara casei pentru c? î?i c?utai un partener uman. Te a?teptam cu
r?bdare ?i te consolam când veneai cu inima zdrobit? de dezam?giri. Nu
?i-am judecat niciodat? deciziile ?i ?op?iam de bucurie de fiecare dat?
când te întorceai acas?. ?i m-am bucurat când te-ai îndr?gostit. Ea,
acum so?ia ta, nu este o “iubitoare de câini” (nu îi plac), ?i totu?i
eu am primit-o cu drag în casa noastr?. Am încercat întotdeauna s? îi
demonstrez afec?iunea ?i supunerea. Eu eram fericit pentru c? v? vedeam
ferici?i. Curând au ap?rut “puiu?ii umani” ?i eu m-am bucurat al?turi
de voi. M-a fascinat duio?ia lor, mirosul ?i culoarea lor rozulie…
Vroiam s? îi îngrijesc a?a cum îi îngrijea?i voi… Doar c? voi era?i
îngrijora?i c? a? putea s? îi r?nesc. ?i îmi petreceam timpul închis în
cealalt? camer?, sau în cu?ca de câini. Numai eu ?tiu cât îi iubeam! ?i
am devenit un “prizonier al iubirii”.

Dup? ce au început s? creasc?, am devenit prietenul lor. Îi lingeam
în timp ce ei se urcau pe spinarea mea. Se ag??au de blana mea ?i m?
tr?geau, îmi b?gau degetele în ochi, îmi cercetau curio?i urechile ?i
îmi d?deau s?rut?ri pe nas. Eu îi adoram, ?i le adoram mângâierile,
pentru c? ale tale erau din ce în ce mai rare. I-a? fi ap?rat cu pre?ul
vie?ii mele dac? ar fi fost necesar. M? strecuram în patul lor ?i le
ascultam preocup?rile ?i visele secrete. A?teptam r?bd?tor la fereastr?
s? aud ma?ina ta când te întorceai de pe strad?. A fost o perioad? în
care dac? cineva te întreba dac? aveai câine, scoteai o fotografie cu
mine din portofel ?i le povesteai mândru despre mine. Au trecut câ?iva
ani ?i apoi le r?spuneai doar “da” ?i schimbai repede subiectul. La
început eram “câinele t?u” iar apoi doar “un câine”.

Acum ?i-e greu s?-mi faci capricii ?i te plângi de fiecare cheltuial? necesar? pentru între?inerea mea.

?i s-a oferit ?ansa s? te mu?i cu serviciul în alt ora?. Te vei muta
cu familia ta într-un apartament în care nu este voie cu animale de
companie. Ai luat aceast? decizie pentru c? a?a este mai bine pentru
“familia ta”, îns? îmi amintesc c? a fost un timp când eu eram singura
ta familie. Am fost încântat de plimbarea cu ma?ina pân? am ajuns…la
ad?postul de animale! Mirosea a câini, a pisici, a team?, a disperare.
Ai completat documentele ?i ai spus: “?tiu c? ve?i g?si o cas? bun?
pentru el”. Au ridicat din umeri ?i te-au privit cu triste?e. ?tiau
destinul ce-l a?teapt? pe un câine de o anumit? vârst?, chiar având
“pedigrí”. A trebuit s? îl indep?rtezi de mine pe copilul t?u atunci
când, prins de gâtul meu implora strigând: “Nu, tati, nu îi l?sa s? îmi
ia câinele! M-am întristat pentru ei, pentru lec?ia pe care le-ai dat-o
atunci despre prietenie, loialitate, iubire, responsabilitate si
respect pentru orice form? de via??. Tu m-ai mângâiat u?or pe cap
evitându-mi privirea, ?i ai refuzat s? p?strezi ca amintire zgarda ?i
lesa mea. Aveai o întâlnire la care trebuia s? ajungi, a?a cum aveam ?i
eu una…

Dup? ce ai plecat, tinerii spuneau c? probabil tu ?tiai de mutarea
asta cu mult timp în urm? dar c? nu ai încercat s? îmi cau?i alt?
familie care s? m? vrea. Unul dintre ei, dând din cap a spus: “Cum a
putut…?”
Altfel, erau foarte dr?gu?i cu noi atunci când programul lor le
permitea. Ne d?deau desigur de mâncare, îns? mi-am pierdut apetitul
dup? câteva zile. La început, întotdeauna când trecea cineva pe lâng?
cu?ca mea, m? uitam sperând c? e?ti tu, c? te-ai r?zgândit, ?i c? totul
a fost doar un vis urât…Am sperat ca printre oamenii ?ia se va g?si
unul care m? va lua s? m? îngrijeasc?, s? m? salveze. Când mi-am dat
seama c? nu puteam concura cu puiandrii dr?gu?i care atr?geau toat?
aten?ia, m-am retras într-un col? ?i am a?teptat… La sfâr?itul zilei am
auzit pa?ii cuiva care venea dup? mine…M-au dus pân? la sfâr?itul
coridorului, într-o camer? separat?. O camer? suspicios de lini?tit?.
M-a ridicat pe mas? ?i în timp ce îmi mângâia urechile îmi spuse:
“Nu-?i fie team?”. Inima mea a început s? zvâcneasc? intuind ceea ce se
va întâmpla. “Prizonierului iubirii” i s-au sfâr?it zilele. A?a cum era
normal pentru mine, am sim?it durerea acestei femei. Sarcina ce-i
fusese încredin?at? o ap?sa chiar dac? încerca s? o disimuleze. ?tiam
acest lucru la fel cum ?tiam atunci când fiind un c??elu? î?i cuno?team
toate st?rile tale.

Mi-a pus cu grija un garou pe laba din fa??. I-am lins lacrima de pe
mân?, a?a cum te lingeam ?i pe tine când c?utai alinare. Cu mult?
profesiune mi-a pus acul în ven?. Am sim?it în?ep?tura ?i lichidul rece
împr??tiindu-se în corpul meu. Imediat am început s? m? simt adormit…
Privind-o în ochi i-am ?optit:
“Cum ai putut…?”

Probabil pentru c? în?elegea limbajul meu de câine, spuse: “Îmi pare
r?u”. Mi-a explicat c? aceasta era munca ei ?i c? voi merge într-un loc
mai bun, unde nu voi mai fi ignorat, nici abandonat. Un loc plin de
lumin? ?i iubire, care nu se aseam?n? deloc cu aceast? via??
p?mânteasc?. Cu ultimele f?râme de energie am încercat s? îi transmit
printr-o b?taie de coad? c? acel: “Cum ai putut…?”…

Nu îi era adresat ei, ci ?ie… Î?i era adresat ?ie, bunul ?i iubitul
meu st?pân. Gândul meu era pentru tine. ?i la tine m? voi gândi ?i te
voi a?tepta mereu. Fie ca to?i cei dragi ?ie s? te iubeasc? ?i s?-?i
fie loiali, cel pu?in pe cât te-am iubit ?i ?i-am fost eu.

Nu te voi uita niciodat?…"

Nota autorului

Dac? “Cum ai putut?” ?i-a adus lacrimi în ochi pe m?sur? ce
ai citit-o, a?a cum mi-a adus ?i mie pe m?sur? ce o scriam, este pentru
c? aceasta este povestea a milioane de animale de companie care mor în
fiecare an în ad?posturile de animale din toat? lumea. Oricine este
binevenit s? distribuie acest eseu în scopuri necomerciale, atâta timp
cât este atribuit în mod corespunz?tor dreptul de autor.
V? rog s?-l folosi?i pentru a ajuta la educarea publicului larg, pe
site-uri web, în buletine de stiri, la ad?posturile de animale ?i în
cabinetele medicale veterinare.
Spune?i oamenilor c? decizia de a adopta un animal de companie este
foarte important? ?i pe via??, c? animalele merit? toat? dragostea ?i
aten?ia noastr?. Dac? nu îl po?i îngriji, este de datoria ta s? îi
g?se?ti alt? familie care s? o fac?. La orice ad?post de animale pute?i
g?si sfaturi bune în acest sens. Orice fiin?? vie este pre?ioas?. Te
rog, f? ceva pentru a opri sacrificiile ?i sprijin? campaniile
impotriva abandonului fiin?elor necuvânt?toare.
Mul?umesc.
Jim Willis

 

Share and Enjoy:

2 Responses to "Iubiti animalele!"

Comment Form

 

ForeverlivingWeblog.info Copyright 2010 Crystal Media Communications
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X